Generalul Milea

Pe 9 decembrie 1989 cîntam imnul eroilor gîndindu-mă la acest general,care era ministrul apărării.Pe 16 12 1989 plecăm din Mihai Kogălniceanu,la Constanţa.Era alarmă cu ieşire 'Munţii de aramă.-Ce era..Am Dorinţa de al achita pe Ceauşescu.Î transportorul meu blindat urcă un căpitan beat.Era duminică seara.Iese şi îi cade pistolul carpaţi.Il iau.Aveam o armă cu care doream să-l împuş pe dictator.La ieşire din localitate în dreptul hotelului din localitate,transportoruul se strică.-cutia de viteze.Raportez acelui sergent major conducătorului TABULUI că trebuie să duc pistolul acelui căpitan ce îl pierduse.Era ok! Nu doream să mai dezertez,nu mai doream să ucid dictatorul.Ajung la poarta unităţii militare,unde acel căpitan eta întrebat de alţi ofiţeri unde îi este pistolul:il dau.Mă privea fără să mă vadă luîndu-mi arma ce i-o ofeream.Am plecat alergînd spre transportor .Am ajuns la Constanţa Zeci de TAB-uri erau încolonate şi aşteptau ordin de executare.A doua zi am văzut unde eram.DIVIZIA9Mărăşeşti.Alt general-Popa George. Auzisem de ELdin mai multe discuţii cu foşti soldaţi ce au prestat servicii la Divizie.Un mare om.Aveam ordin să preparăm muniţia de război.Am înţeles că era timp liber.Plec la chioşcul unităţii cu un alt soldat ce îmi era subordonat...Calvar! La întoarcere în cale venea spre noi marele om,Generalul Popa George.L-am salutat,dar nu în pas de defilate.Deranjat...Nu ia convenit salutul.Comisesem abatere disciplinară.Ne-a invitat să-l urmăm.Intrăm în comandament unde deschideau uşile numai căpitani.Ajungem în birou şi ne invită să luăm loc pe canapea.A vrut să ne de-a şi cîte o ţigară.Am raportat că suntem de la Kogălniceanu şi a trimis după comandantul nostru.Venise.Cînd ne-a văzut a încremenit. Dialogul:-Uite comandante,soldaţii tăi,umblă brambura.-De unde ieşti mă!Eu:-Din Brăila,deşi eram din Galaţi.El-Găinar!§tii mă că suntem în situaţie de război?Eu:-nu.El:Uite domnule nu ştie!Unde ţie cucu de la bonetă!Eu:L-am pierdut.El:Uite-te domnule nu are cuc la bonetă. DEŞI era mai înnalt decît mine ,vedeam pe birou numai un cap acoperit cu o caschetă.Nu i-am amintit că cu o seară mai înainte doream să-l împuşc pe Ceauşescu. A doua zi pedeapsa.Comandantul meu fu trimis la unitate şi veni un altu.Un vacar.Mă chemase după o magazie să-mi de-a o lecţie.Chemase şi pe celălalt soldat.Îşi pregătise lovitura de pumn.A încercat să mă lovească în piept ,în acel moment am făcut un pas în faţă si în momentul impactului era să cadă pe spate.Celălalt soldat plîngea.M-a trimis la locul de pregătire a muniţiei.Aveam 4 încărcătore cu cîte 32 de cartuşe fiecare .Vacarul mă punea la încercare..Venise şeful de stat major al diviziei şi în faţa soldaţilor de la unităţilor din judeţul Consyanţa a spus:-Aceşti 2 soldaţi,au trecut pe lîngă tovarăşul General şi nu l-au salutat! La ora 13 anunţa la radio că dictatorul Ceauşescu a fugit cu un elicopter.Cadrele se ţinea cu mîinele de păr,iar unii soldaţi se bucurau...